Există întrebări la care cei interesaţi cu adevărat de cultură, implicaţi sincer în devenirea ei, nu aşteaptă răspuns. Printre ele şi de ce ra-libris.blogspot.com, blogul pe care îl lansăm acum pe supraaglomerata şi totuşi monotona piaţă a blogurilor cultural-literare? Suntem, fireşte, conştienţi că trăim într-un spaţiu geografic şi istoric aflat sub zodia începuturilor. Mereu şi mereu o luăm de la capăt. De dimineaţa până seara elaborăm și modificăm legi pe care, de altfel, prea puţini le respectă. Nu consolidăm, nu cercetăm experienţa ţărilor spre care tindem, ci schimbăm. Joc de dragul jocului, proiecte extraordinare care, din păcate, mor imediat după ce au fost anunţate, acesta pare să fie sportul preferat al celor ce răspund de destinele noastre. Nimic nu le este mai străin politicienilor noştri, mai necunoscut decât realitatea. Nu are importanţă ce se petrece în lume, ce ar trebui neapărat reţinut sau învăţat din experienţa atâtor naţiuni în economie, politică, administraţie, cultură etc., firescul despre care vorbim neîncetat, le „acceptam” doar dacă ni se impun din afară şi abia când nu mai există nici o cale pentru a-l evita.
În ceea ce ne priveşte, nu începem, ci vrem să construim cu migală, o asociaţie care cu bani incredibil de puţini, să dovedească, atât lumii, cât şi nouă înşine, că avem o cultură şi o civilizaţie care nu merită să fie ignorate, că tinerii noștri pot fi la fel de buni ca înaintașii lor întru cultură.
Încercam, de asemenea, să continuăm o publicaţie – ILustraţia Culturală – căreia, cu metode dintre cele mai balcanice cu putinţă, nu i s-a dat şansa să existe şi să-şi facă loc pe piaţa publicaţiilor. Cu toate acestea, nu o relansăm împotriva celor ce nu i-au dat dreptul la existenţă, ci din convingerea că o astfel de publicaţie este absolut necesară. Dorim să reluăm dialogul cu numeroşii noştri prieteni şi colaboratori din ţară, cu românii aflaţi în avanposturile cunoaşterii, care îşi iubesc ţara chiar şi atunci când aceasta le refuză iubirea, cu ei, dar şi cu cititorii obişnuiţi pe care destinul i-a trimis pe cele mai obscure meridiane ale ignoranţei. Ne-au fost alături în triştii şi derutanţii ani post-decembrişti, ne vom strădui în continuare să existăm şi să-i convingem că România are şi o altă faţă, diferită de cea pe care o arată diletanţii şi nechemaţii, atât de numeroşi, ce răspândesc în jur intoleranţa şi ura şi care cred că au contract cu veşnicia.
ILustrația Culturală va fi o publicaţie deschisă oricărui dialog care se va purta în limitele decenţei şi ale bunului-simţ, la antipodul clanurilor, al mentalităţii tribale încetăţenite, din păcate, pretutindeni, în toate mediile, nu numai în mica lume a culturii. Nu putem trece cu vederea faptul că adevăratele elite nu sunt încă pe locurile potrivite, aşa încât, în această epocă a supleanţilor, a celor recrutaţi de pe ecranele televizoarelor, în spaţiul nostru geografic şi spiritual au găsit teren fertil subcultura, kitsch-ul, prostul gust, falsele modele, tendinţele şi curentele literare în alte părţi demult eşuate. Iar în condiţiile în care statul nu reuşeşte sau nu doreşte să sprijine cum s-ar cuveni cultura, învăţământul şi sănătatea, viitorul comunităţii noastre nu este generator de mare optimism, motiv pentru care nu vom putea face abstracţie de politică. Legile şi statutele fostei reviste ILustraţia Culturală interziceau politica şi noi am avut candoarea să le aplicăm în litera şi spiritul lor. Nu ne-am înregimentat niciodată în vreun partid, dar am înţeles să respectăm instituţiile şi autorităţile statului liber alese, drept pentru care, neprietenii sau aflătorii în treabă ne-au trecut fie într-o tabără, fie în alta, tocmai pentru că ei înşişi nu concepeau să existe fără stăpân. Erai democrat etc., etc., doar dacă solfegiai partitura ce li s-a dat şi lor. La fel sunt şi azi şi, exact ca atunci, nu suportă să ştie că nu toţi le seamănă, că nu toţi au aceeaşi grupă sanguină. Într-o ţară condusă după editoriale, talkshow- uri şi sondaje, unde există mai mulţi inventatori de roţi decât rotari, vom încerca să rămânem noi înşine. Politica noastră va fi cea a bunului simţ, a respectului pentru valoare, dialog şi cultură. Nu ştiu dacă vom reuşi să schimbăm ceva, dar vom spune exact ce credem, ca şi cum numai de noi ar depinde adevărul, dreptatea şi demnitatea, din nefericire mereu ignorate. Fireşte, nu am uitat o clipă concluzia la care ajunsese marele biograf al românilor, I.L.Caragiale: Suntem cum suntem şi teamă mi-e că tot aşa vom rămâne. Personajele lui, ceva mai degradate, le întâlnim pretutindeni, pe orice palier al vieţii sociale.
Dar cu toate acestea, credem în şansa Culturii. Altfel nici nu am încerca să ducem mai departe şi să punem în centrul preocupărilor noastre cele câteva idei care merită orice sacrificiu. Daca nu vom reuşi, vom intra în firesc, adică în zodia sub care ne-a aşezat, pentru nu ştiu ce păcate, istoria…
Nu vrem să încheiem înainte de a mulţumi tuturor celor ce ne-au sprijinit, dar şi numeroşilor noştri neprieteni care, prin alergia lor la medicamentul numit cultură, ne-au îndemnat efectiv să ducem la capăt acest proiect cultural.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu